Intru pe usa aceea la fel cum am intrat in prima zi: timida si cu o oarecare frica…Casa pare mai mare,peretii sunt mai reci.Incerc usa dupa usa incercand sa gasesc acel ceva.Ce anume?Poate daca il voi gasi imi voi da seama…Pe pereti poze,poze,amintiri…anumiti prieteni,vechi,oameni care ne-au facut rau,niste zambete tampite,2 copii care se prostesc…haine aruncate pe jos,frigiderul aproape gol,insa…nelipsitele bomboane cu lichior.Cu o timiditate nefireasca iau o bomboana,apoi alerg grabita pe acel hol lung si rece.Deschid o usa masiva,scorojita,o usa trantita de atatea ori si te vad,inconjurat de hartii scrise,mototolite,cu o privire buimaca,apoi un zambet de copil…Inchid repede usa apoi alerg in camaruta de la iesirea din hol.Aceeasi caldura,aceleasi culori…Ma tolanesc in fotoliu,apoi alerg la dulapiorul folosit ca de obicei,sub forma de masuta,scot cheia de la gat,il deschid,scot un caiet mare si maro,il scutur de praf,apoi ma arunc in fotoliu si imi continui randurile “nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu…”
3 comentarii:
foarte frumos...compozitional...daca are ceva adevar sau este pentru/despre cineva anume...asta n-am cum sa stiu...dar compozitional a iesit foarte frumos:)
multumesc,cristina:D
Suna interesant..ai putea chiar sa continui "povestioara". Pe mine m-ai facut curioasa.
Trimiteți un comentariu